Averea mea, a ta, a noastra …


Averea oamenilor, e in sufletul lor.
E bunatatea, sinceritatea,
Intr-un cuvant e sufletul curat.
In competitie crunta, cu rautatea.

In Primavara cand, naturii
Ii este dat, la viata sa renasca,
Invazie de Margarete-s pe campii,
Ele sunt stelele pamantului,
Si sunt mii & mii
Ea, floarea puritatii si a inocentei e,
E bunatatea, te du de o culege, . . .
Sunt indeajuns si pentru mine,
Si pentru tine, pentru noi toti.

E metaforic spus, la ce eu ma refer acum . . .
Asa e viziunea mea, si felul
De a ma exprima, in a indemna ,
In suflete sa ne sadim bunatatea.

Ca sa putem fii pe calea Lui,
Pe calea Domnului.
Nu gandii prea mult si pierde, timpul
Pan’ sa decizi ce sa culegi, caci intre timp

Printre Margarete, buruiana,
Zi de zi teren v-a castigat . . .
Pan’ ce de seva vietii le v-a seca.
Caci pe Pamant, de tinut stele din flori,

Din petale albe de puritate,
Cu lumina din soare luata.
E greu, in suflet sa pastrezi,
La fel de greu precum e,

Calea Domnului s-o alegi,
Si de ea sa nu te mai dezlegi,
E greu, e foarte greu.
Caci Ambrozia ”rautatea” buruiana,

De conditii prea multe, nevoie
Nu are, ea doar otrveste ce in jur
Intalneste, si toate acestea vicleneste,
Le face pas cu pas, imprejur

Se-n colaceste, iar ce-i slab si firav,
Moare. . . . se ofileste.
Metaforic sau nu, balanta in mana noastra e.
Daca floarea o alegem,

In suflete bunatatea o culegem,
Iar buruiana de o culegem
Rautatea o alegem . . .
Si cum sanse n-i s-au dat,

Domnul cu gand bun si curat,
Primavara a creat, si naturii
O data in an viata, sa renasca i-a dat.
Ne-a dat vastele campii,

Cu flori si buruieni, mii,
Suntem cei ce hotaram ce in suflete adunam,
Caci pana in Gradina Domnului,
Sa calatorim, cale anevoioasa intalnim,

Credinta mare trebuie sa dobandim,
Bunatatea de rautate, sa deosebim
Noi trebuie sa stim, si nici cand sa nu uitam,
Caci bunatatea, sufletul imbogateste,

Iar rautatea sufletul ni-l otraveste.
Haide-ti sa reusim, buchete de Margarete
Sa incropim, din petale albe de imaculate,
Cu lumina din soare luata, ca a noastra cale,

Catre Domnul, mai apoi sa fie luminata.
Lupta pe pamant e mare,
Ca bunatatea in suflet sa o pastrezi
De-a lungul vietii, lupta e acerba,

Calatoria e grea, si anevoioasa tare,
Rautatea teren vrea sa dobandeasca
Iar inima noastra, incet vrea sa o cucereasca,
Bunatatea si averea sufletului, sa o starpeasca.

Inima sa o otraveasca,
Dar Dumnezeu la noi priveste,
El puritatea, bunatatea o iubeste,
Si sa ne mai ajute, hotaraste.

Sufletul ni-l intareste, cu apa din ceruri,
Picuri de ploaie, floarea bunatatii,
Dumnezeu o hraneste si o intareste.
Ca in suflete bunatate de credinta, sa fie pe vecie.

Primavara din nou te asteptam,
Margarete de pe campii sa adunam.
Buchete de credinta, din stelele pamantului
Cu albe imaculate petale, de puritate pline,
Pentru Dumnezeu in suflete sa adunam.

2019/Author: Sorina Hasballa