Dumnezeu, terapie a sufletului meu , a tuturor . . .


 ©2019/capture.photo/by sorinahasballa
In mijlocul naturii paraca vrajiti suntem,
Si chiar pe langa un parc,
Cand trecem, un petic de natura
Un cer senin, o floare, un lac
Sau chiar o apa curgatoare,
O lebada sfioasa care cu eleganta,

Pluteste încet, si parca sa danseze ar vrea,
Pe o melodie creata, de un vesel tril de pasarele,
O albinuta harnicuta, pe o papadie poposeste,
Iar freamatul blind, de vant ce o frunza o adie,
Privirea iti trezeste, si nu mai sti cum sa cuprinzi,
Atata minunatie, ce te-a furat, si parca

Pentru o clipa, in Paradis ai fii,
Iar tu musafirule, de frumusetile
Domnului, ramai uimit, si te-ncapatanezi,
La realitate, sa revii, dar daca la vazul,
Si auzul, acestor minunatii,
Un sentiment launtric te incearca,

Un simtamant, un val, patrunzator,
Ce sufletul ti-l linisteste, inseamna,
Ca-n adancul sufletului tau, traieste,
Maretia si bogatia Lui, a Domnului.
Dar mai e un sentiment,
Ce te poate incerca in acel moment,

Acela in care simti, ca lacrimile,
Obrajii ti-i innunda si sufletul,
Parca ti-l devasteaza, de un simtamant,
Ca de o ruptura, intre tine,
Si credinta, fata de Dumnezeu
Nu te sfii, si lasa-le sa se prelinga,

Lacrimile pe obrazul suparat,
Caci e posibil, ca pentru un moment,
Sau o durata, chiar mai lunga din viata,
Atat de ravasit, sa fii fost in sufletul tau,
Si suparat, pe Dumnezeu,
Incat sa nu mai vrei sa stii de nimeni,

Si nimic din jurul tau . . . doar plangi,
Si plangi, si retorica intrebare
Mereu, in minte strident suna in ecou,
Se aude, mereu si mereu, in minte . . .
''Unde esti Tu, acum bunule Dumnezeu''?
Pe multi dintre noi ne-a incercat,

Acest teribil sentiment, e grozav de intunecat,
Si departe te poate arunca de lume,
Valoare la nimic, ajungi sa nu mai dai,
Iar lumea in acele momente in minte ,
Devine, un mic punct negru, pentru tine,
Si tot ce Dumnezeu, minunat, in dar,

Pentru toti a creat , in acele momente,
In care esti greu incercat,
Toate aceste minunatii, le vezi,
Ca printr-o oglinda, sparta,
In mii de cioburi, la pamant aruncata.
Asa ''raul'' tie-ti-o arata, ca sa crezi,

Ca pentru tine totul s-a terminat,
Dar Dumnezeu, putere in subconstientul,
Mintii, fiecaruia ne-a dat, si cei mai multi,
Ce inlantuiti de durere, au fost
De la pamant sau ridicat, si in cautarea,
Peticului de natura au plecat,

Si in rugaciune, au ingenuncheat
Caci pentru o perioada lunga,
Si in traire crunta, intr-un hau,
Departe, de lumea Lui Dumnezeu,
Au fost blocati, dar Dumnezeu
In tot acest timp, prin subconstientul

Nostru a lucrat, iar daca inainte,
Credinta si iubire pentru Dumnezeu ai avut,
El, Dumnezeu, de la pamant te v-a ridica.
E despre, puterea terapiei sufletului,
Prin subconstientul omului,
Pe cale Domnului, . . . e de la Dumnezeu,

E terapia cea mai valoroasa,
Si in intreaga lume, comparativ
Nu are, medicament de tratament,
E rugaciunea, si credinta evident,
Puternic in suflet sa le pastrezi,
Si aprecierea a unui petic,
De verdeata, . . . natura, pe oriunde

Mergi, pe unde pasesti si
Chiar si o farama din Creatia
Mainilor Lui Dumnezeu, de zaresti
Niciodata sa nu uiti importanta,
Sa platesti, cu ele sufletul sa-l tamaduiesti,
Sa-l imbogatesti, e belsugul Lui Dumnezeu,
Tine-l in sufletul tau, da-i valoare mereu
Si nici un tratament, nu v-a fii mai eficient.

Si daca in suflet te nelinisteste,
Faptul, caci cum ai fost, si ce ai avut,
Nu vei mai putea avea , probabil, . . .
Tu doar multumeste-i, prin rugaciune
Lui Dumnezeu, pentru tot ce acum ai,
Si o menire, in viata Dumnezeu iti v-a gasi,
Mereu, daca pe calea credintei stai.


Author: Sorina Hasballa
©2019