©2019/capture.photo/by sorinahasballa

In mijlocul naturii paraca vrajiti suntem,
Si chiar pe langa un parc,
Cand trecem, un petic de natura
Un cer senin, o floare, un lac
Sau chiar o apa curgatoare,
O lebada sfioasa care cu eleganta,

Pluteste încet, si parca sa danseze ar vrea, 
Pe o melodie creata, de un vesel tril de pasarele,
O albinuta  harnicuta, pe o papadie poposeste,
Iar freamatul blind, de vant ce o frunza o adie,
Privirea iti trezeste, si nu mai sti cum sa cuprinzi,
Atata  minunatie, ce te-a furat, si parca

Pentru o clipa, in Paradis ai fii,  
Iar tu musafirule, de frumusetile
Domnului, ramai uimit, si te-ncapatanezi,
La realitate, sa revii, dar daca la vazul,
Si auzul, acestor minunatii, 
Un sentiment launtric te incearca,

Un simtamant, un val, patrunzator,
Ce sufletul ti-l linisteste, inseamna,
Ca-n adancul sufletului tau, traieste,
Maretia si bogatia Lui, a Domnului.
Dar mai e un sentiment,
Ce te poate incerca in acel moment,

Acela in care simti, ca lacrimile,
Obrajii ti-i innunda si sufletul,
Parca  ti-l devasteaza, de un simtamant,
Ca de o ruptura, intre tine,
Si credinta, fata de Dumnezeu   
Nu te sfii, si lasa-le  sa se prelinga, 

Lacrimile pe obrazul suparat, 
Caci e  posibil, ca pentru un moment, 
Sau o durata, chiar mai lunga din viata,
Atat de ravasit, sa fii fost in  sufletul tau, 
Si suparat, pe Dumnezeu,
Incat sa nu mai vrei sa stii de nimeni,

Si nimic din jurul tau . . . doar plangi,
Si plangi, si retorica intrebare
Mereu, in minte strident suna in ecou, 
Se aude, mereu si mereu, in minte . . .
''Unde esti Tu, acum bunule  Dumnezeu''?
Pe multi dintre noi ne-a incercat,

Acest teribil sentiment, e grozav de intunecat,
Si departe te poate arunca de lume,
Valoare la nimic, ajungi sa nu mai dai,
Iar lumea in acele momente in minte ,
Devine, un mic punct negru, pentru tine, 
Si tot ce Dumnezeu, minunat, in dar,

Pentru toti a creat , in acele momente,
In care esti greu incercat, 
Toate aceste minunatii, le vezi,
Ca printr-o oglinda, sparta,
In mii de cioburi, la pamant aruncata. 
Asa ''raul'' tie-ti-o arata,  ca sa crezi,

Ca pentru tine totul s-a terminat,
Dar Dumnezeu, putere in  subconstientul,
Mintii, fiecaruia ne-a dat, si cei mai multi,
Ce inlantuiti de durere, au fost
De la  pamant sau  ridicat, si in cautarea,
Peticului de natura au plecat,

Si in rugaciune, au ingenuncheat
Caci pentru o perioada  lunga, 
Si in traire crunta, intr-un hau,
Departe, de lumea Lui Dumnezeu,
Au fost  blocati, dar Dumnezeu
In tot acest timp, prin subconstientul
 
Nostru a lucrat, iar daca inainte, 
Credinta si iubire pentru Dumnezeu ai avut,
El, Dumnezeu, de la pamant te v-a ridica.   
E despre, puterea  terapiei sufletului,  
Prin subconstientul omului,
Pe cale Domnului,  . . .  e de la Dumnezeu,

E terapia cea mai valoroasa,
Si in intreaga lume, comparativ 
Nu are, medicament de tratament, 
E rugaciunea, si credinta evident,
Puternic  in suflet sa le pastrezi,
Si aprecierea a unui petic,
De verdeata, . . . natura, pe oriunde 

Mergi, pe unde pasesti si
Chiar si o farama din Creatia
Mainilor Lui Dumnezeu,  de zaresti
Niciodata sa nu uiti importanta,
Sa platesti, cu ele sufletul sa-l  tamaduiesti, 
Sa-l imbogatesti, e belsugul Lui Dumnezeu, 
Tine-l in sufletul tau, da-i valoare mereu
Si nici un tratament, nu v-a fii mai eficient. 

Si daca in suflet te nelinisteste,
Faptul, caci cum ai fost, si ce ai avut,
Nu vei mai putea avea , probabil, . . .
Tu doar multumeste-i, prin rugaciune
Lui Dumnezeu, pentru tot ce acum ai, 
Si o menire, in viata Dumnezeu  iti v-a gasi,
Mereu, daca pe calea credintei stai. 


Author: Sorina Hasballa
 ©2019