Moderni sau dependenti ?



Ajutor … Domne,
trimite-ne, te rugam , un val binecuvantat de lumina, si intelpciune,
S
a realizam, caci in case cand intram, telefoanele la odihna le lasam,

Si in armonie si pace, de cei dragi sa ne bucuram.

O seara binecuvantata sa avem ,cu cei dragi in familie, cu voia lui Dumnezeu ! Amin !
Cata intelepciune, trebuie sa avem,
Ca sa putem distinge care e diferenta,
Dintre telefone mobile, facebook,
Instagrama, pinterest, twitter, si tot
Ce reprezinta media, si familiile noastre,
Copii nostrii, . . . si cei dragi noua.
Cat de des ne neglijam aproapele,
Pentru a butona un telefon mobil ?
Cate ore … suntem in stare,
Sa ne petrecem, cand acasa noi ajungem,

De la job, scoala, sau de oriunde noi ne-am afla . . .
Ca sa stam pe telefon, si sa platim doar atentie
Pe tot ce putem browser -ri , share - ui,
Posta, sau placea de te miri ce . . . e acel ceva,
De in halul acesta ne fura mintile ?
Si stam sa urmarim, like-uri sa primim.
In loc sa zicem o vorba buna, mamei,
Copiilor, si celor pe care-i iubim? …
Si in loc sa ii cuprindem, pe cei dragi,
In ceva, ce aduce fericire si zambete tuturora.

Dar mai rau e cand de mici, li se dau si copiilor,
Telefoane mobile in manutele lor, ca sa aiba o ocupatie,
Sa nu ii deranjeze pe parinti lor, e o forma de a zice
Ca foarte, moderni aplicam sa traim, si asa se face,
Ca stam toti intr-o camera ca niste straini,
Si uitam sa ne mai vorbim, sa ne mai zambim,
Iar sentimentele ce sa mai vorbim,
Nu mai e nevoie, doar modern traim . . .
Doar sa butonam, ca stiri despre viata mondena
A altora sa aflam, care mai de care cum ruineaza ,

Viata unul altuia si multe altele . . . dezgustatoare . . .
Dar ce e trist, si foarte grav ca pe aceasta cale
O gloata este care lucra, atentia sa ne distraga.
Si ce e mai important, ca ajungem sa nu observam,
Caci tot ce-n tara noi am avut, pur si simplu
Incetul cu incetul s-a vandut . . . a disparut.
Si am ajuns practic, ca sa traim mai rau ca inainte
De nineteen eightynine . . . ce rusine pe noi . . . ,
Caci revolutia a fost in van, si ne lipsesc aceeia
Care de prinrtre noi au plecat pe vecie, ei nu mai sunt,

Ei au plecat, intr-o lume mai buna, asigurat.
Iar noi nu observam, caci noua mintile
Ei prin intermediul internetului si 'media'
Ni le-au luat si ocupat... pe termen lung se pare,
Cu lucruri care pana in nineteen eightnine
Noi nu le-am avut, si atunci a fost momentul . . .
Si valul cand mintile noutatile n-i le-au distras
Iar noi cu ele am ramas, si cu un plastic de butonat
Care aproae incearca sa ne destrame, tot ce se mai poate,
Ce a mai ramas . . . , au mai ramas familiile noastre,


O parte in tara, iar restul afara, si printre straini,
Isi duc veacul, muncind din greu,ca banii sa-i trimita ,
Celor dragi, ca cei dragi o viata normala sa-si permita.
Azi, maine nici indentitati nu vom mai avea
Vom fii doar X si cu familia care datoreaza

Taxa, pe oxigenul respirat, si patul din spital
Pe care vreun parinte de al nostru a stat,
Si nu a mai apucat sa fie achitat . . .
Sau pus si body garzi, pe la urgenta si
Spitale, ca cei ce ajung acolo si sunt nemultumiti,

De felul cum sunt tratati, dupa cei 30 de ani lucrati,
Si evident cotizatii de sanatate, pe 30 de ani achitate
Ajung bietii batrani, batuti si afara, alungati
De acesti faimosi, bady garzi, cum e posibil asa ceva ?
Ca parintii nostri sa treaca prin aceasta . . .
Noi nu ne-am intrebat nici de ce oare
Peste tot pe unde mergem, nu vezi, numai
Ca ciupercile dupa ploaie, doar farmacii
Peste farmacii, si o populatie din ce in ce mai bolnava.
Nu, noi nu mai observam, doar mecanic butonam

Si iar butonam, si la cumparaturi cand iesim
Noi tot butonam, dependenta totala ca la droguri avem.
Nu ne mai intereseaza nici ce mancam, doar sa arate bine
Produse pline de chimicale, legumele si fructele care sunt
Crescute pe baza de repede, cu o formula de baza tare,
Plastic si chimicale, dar frumoase tare,
Cum nu s- au mai vazut, . . . aici noi ne-am pierdut.
Si ei au castigat, mancare internet si media
Pe paine ne-au dat, in combinatie cu legume si fructe
Cu un aspect minunat, dintr-un brand artificial, de ei creat
.

Ca in pamant sa ne bage, cat mai repede si sa para natural.
Si baby chichen, cu tot felul injectati, ca ei sa para
Mari si dotati, plini de antibiotic incarcati . . .
De aceea frate, au aparut peste noapte mii de farmacii
Caci dupa ce tot ei ne-au imbolnavit, inainte de a da
Coltul, ca si ultimul banut de la noi sa-l stoarca.
Ca sa poata bine tot ei traii . . . de cand sunt eu,
Nu am mai vazut atatea farmacii, imi aduc aminte
Ca pe vremea raposatului , Ceausescu peste noapte,
Cresteau constructii, de apartamente mii si mii,
Nu farmacii, ci apartamente, pentru familiile

Oamneilor muncii, si a lor copii, ce bine mai era
In Era Ceausescu, era mai mult bine decat rau, asa era....
Si cate si cate nenorociri si mizerii se intampla
Pe care noi nu le observam, daca cumva
Se intampla pentru un minut la realitate
Sa ne trezim, hopa cu o reclama
Ce vorbeste de un copil roman care a castigat
Locul 1 in lume la olimpiada de chimie si nici macar
Un like nu i s-a dat, si tot asa din cand in gand
Mai posteaza si lucruri pozitive . . .

Dar acestea sunt rare, si unele in viata, chiar

De model le poti aplica, dar acelea, sunt rare precum am zis,
Si trecere mare nu au, in comparatie, cu altele ce mintile unora le iau . . .
Dar si asa toate aceste nu ar trebui sa ne capteze,
Asa incat sa uitam ce-n jurul nostru se intampla, si cu ai nostrii dragi,
Sa mai facem un HOOO, si eu , si u' si fiecare,
Si sa ne oprim, si la cei dragi sa ne gandim …
Sa investim timp . . . in cine ne iubeste, in aceasta viata,
Acasa oricand si oriunde comfort si grija ne daruieste.

Sa traim frumos, sa apreciem, familia si pe cei dragi
Ce Dumnezeu, in dar ne-a dat, familia e ca un diamant
Si trebuie ca atare ingrijita si pretuita, si sa nu uitam,
E viata ta, a mea a noastra, si timpul pierdut cu te miri ce. . .
Inapoi nu-l mai putem lua, ramanem doar,
Cu parerea de rau, si nici macar cu amintirea ….
Traim o lume moderna, e ok ,dar nu cred ca, e modern,
Sa uitam de cei pe care ii iubim, inchizandu-ne intr-o lume
Stranie a internetului si telefoniei moderne,

Care ne indeparteaza de familie, si cei dragi
Ne face chiar si sa uitam si indiferenti sa fim
De ce in jurul nostru se intampla,
Si cum sanatosi, sa ne organizam si sa traim
Un telefon, full de app-uri si media,
Care a ajuns grav sa ne controleze vietile.
Posibil sa nu-mi dati dreptate, dar adevarul e
Caci traim intr-o lume dependenta, de internet si
Telefone mobile, si tot ce inseamna acest modern….
Caci depedenta de ele e mare, si nu suntem in stare

Program sa ne setam, ca de dependenta lor sa ne scapam
Pentru ca nu realizam caci telefonul din mana nu-l mai lasam....
Si toate orele sau noptile, pierdute-n van pe telefon,
Inapoi veac nu le mai luam, doar ii putem lipsi, fara sa realizam,
Pe cei dragi de momente inedite, si credeti-ma,
Ca timpul nu il mai putem reseta,... s-a dus Pa. . . Pa. . .
Iar viata e scurta, si e mai important vietii, atentie cuvenita,
Sa-i platim, iar dependenti ar fi mai bine sa fim,
Intru Dumnezeu, asa cu siguranta am putea vedea,
Tristetea din sufletul celui ce asteapta, atentie sa i se dea…

Dar probabil, si de cele mai multe ori, asteptarea e degeaba,
Si grea, caci telefonul incet a devenit stapanul nostru,
Dar noi aceasta, am ajuns sa nu observam, si totul din jurul
Nostru e distrus si nesanatos, a ajuns doar o minune ar putea,
Situatia in bine schimba i salva, dar posibil sa fie tarziu ,
In viata mea a tuturor. . . si posibil, pe nimeni si nimic
Sa nu mai gasim in jurul nostru, si v-a fi tarziu si innorat
In vietile noastre, cand seama ne vom da
Ce am pierdut, pentru un telefon, cu internet si stiri media,
Ramane doar cu telefonul si appurile lui, cu stirile media,

Cu imagini din viata altuia, si poate asa, vom realiza caci telefonul
Si tot ce el cuprindea, ne-a saracit de fapt viata,
Iar intr-un tarziu, tot ce bogatie langa noi
Am avut si a stat, si dupa noi au asteptat,
Un zambet, o gluma, un sarut macar sa le dam,
Noi nu vom mai apuca… caci ei sau saturat de asteptarea
Grea, si au plecat, iar eu, sau u' , sau careva din noi ,
Cu telefonul am ramas, si cu rasul tamp, ca si atunci
Cand la toate lucrurile ne uitam….sau chiar plangeam
Depinde de, la ce ne uitam… de nimic nu mai observam

Acum probleme nu-ti mai fa, nici u', nici eu , sau el ori ea
Tarziul e tarziu, si-n viata ta, a oricaruia, poate s-a instalat deja,
Sau cineva dintre cei dragi, posibil rabdare sa mai fi avut
De a ne scapa de moderna dependenta a telefonului
E trist de modern, e grav de modern, oare cate neglijente,
Cate certuri a creat un telefon ….un plastic, de Wi-fi full
Si aplicatii in el ca pomul de craciun,
Cate vieti au neglijat sau chiar a distrus… un internet in telefon?

Ajutor … Domne, trimite-ne un val binecuvantat,
Te rugam de lumina si intelpciune, curat sa gandim
Caci in case cand intram telefoanele, la odihna le plasam ,
Si in armonie si pace de cei drag sa ne bucuram, si sa ne ocupam.
Amin si amin!


Autor: Sorina Hasballa

©2019