Durerea cand lacas in suflet ea, Si – a facut, de acolo nu mai vrea Sa plece, si sufletul vrea sa-l sece, De tot, ce e bun in el . . . de tot si de toate. Devine intunecat si pustiu, Un plin de durere. Si parca, vrere sa traiasca, nu mai are, Durerea te face sa nu mai fii tu . . . Si ramai, ramai pierdut, pentru o vreme, Sau o eternitate chiar, poti fii pierdut . . . La pamant cazut, absent de tot si de toate. Dar viata . . . pentru altii merge inainte Durerea ta, nu-i opreste in loc, si viata Continua,si tu din ea nu mai vrei, Sa intelegi chiar nimic, nu mai vrei . . . Iar cei din jurul tau, ei nu inteleg a ta durere . . . De ce nu se mai termina, odat’ sa o poti . . . Lua de la inceput, cei dragi au incearcat De la pamant sa te ridice, dar timp prea mult, De oferit ei n-au avut, caci sunt si ei prinsi, In valtoarea vietii lor, si din plin Viata ei si-o traiesc. E dreptul lor, e viata lor, au incercat . . . Si ei cum au putut, durerea din suflet sa o ia. Dar nu au reusit, iar timp de pierdut Nu au mai avut, caci viata le zambea, Efectiv ii chema . . . Iar eu am ramas in suflet cu durerea . . . Un suflet, frant de durere cazut la pamant, Nu v-a uita niciodata, ce i-a produs durerea . . . Nu,nu va uita nici cand . . . Dar in schimb v-a gasii mereu alinare La usa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu De jos il v-a ridica, si rugaciunile Pline de durere ii v-a asculta, Si sufletul il v-a vindeca, iar viata, Care ai crezut, ca nu o vei mai vrea, Dumnezeu din nou sens ii v-a da Si viata din nou in maini vei lua . . . Desi busola din viata ta, alta directie v-a lua Accepta provocarea, si-ti v-a surade Din nou soarele pe calea ta ! Dumnezeu, El ti-a intins mana, ridica-te de jos, si nu te lasa, Indiferent ce noua intorsatura v-a lua viata ta! Ridica-te de jos !
