Intamplarea minunatii in cale mi-a adus


 O Doamne!
 Privirea-mi flamanda,la minunatiile tale e, 
 Sa tot privesc,iar sa privesc,necontenit privesc,
 Putere n-am,ochii flamanzi sa-i mai opresc,
 Caci ei parca,ar fii setati,si formatatii,la 
 Minunatiile tale fixati,si parca suparati,
 Imi spun sa nu-i mai deranjez acum.
 Ei,pur si simplu m-au purtat, 
 Sa caut tot ce-i minunat,

 Din lucrarea mainilor tale,creat.
 Doamne,paraca am uitat 
 Pentru o vreme tot ce-i minunat.
 Doar am lucrat si am lucrat,
 Valtoarea vietii m-a furat 
 Frana sa pun,am cam uitat,
 Ca o albinuta,banul l-am adunat
 Familia mult mi-am ajutat,

 Dar de mine,pur si simplu am uitat. 
 Timp n-am mai avut,sa ma uit,
 La tot ce Tu ai creat,
 Si cum fara motiv,Tu Doamne,
 Nimic sa se intample nu lasi . . .  
 Viata mea cu 360 de grade,
 Intorsatura a luat, 
 De parca,Tu m-ai stopat;

 Iar pentru tot ce m-i s-a intamplat
 Pe ei nu i-am judecat,ci i-am iertat.
 In mana Ta Judecatat,am lasat. 
 Dar si asa, Doamne iti multumesc 
 Ca eu inca mai pot umbla . . . , 
 Acum cu Tine Doamne,
 Eu mult vorbesc,si te pretuiesc.
 Tu Doamne, acum cel mai de seama,

 Prieten al meu esti, 
 Si cu nimic nu se poate compara,
 Infinita imi este pentru Tine, 
 Doamne iubirea si pentru tot, ce Tu ai creat.
 Ce mai conteaza acum;
 Caci toti cei,ce in jur mi-au stat,
 Acum ei aproape toti
 Pe mine m-au abandonat. 

 Ea vezi Tu Doamne, 
 Ei cred ca viata le-o incetinesc,
 Si din a lor viata eu ii opresc.
 Dar si asa,langa mine puternic au stat
 Sotul meu minunat,El Shahat,care la greu 
 Niciodata nu m-a lasat.
 Ingerul meu de copil Marian,
 Langa mine cum a putut si el a stat,

 Ca acum e ocupat, caci familie si-a format.
 Si Mama mea cea de toate zilele, Hilda, 
 Care viata mie mi-a dat,e bolnava si ea,
 Dar si asa,cu vorbe cum a putut, 
 Durerea ea mi-a alinat.
 Dar nu se poate compara,
 Cu tine Doamne, nimeni si nimica.
 Caci cand durerea m-a ingenunchiat

 Tu Doamne,la rugaciunile mele ai ascultat
 Si de la pamant m-ai ridicat,
 Doamne iti multumesc,
 Caci macar sa umblu reusesc,
 Ca a tale minunatii sa le gasesc.
 Si tot asa umbland sa le gasesc;
 Un gemotoc de veverita intalnesc,
 Micuta si cocheta,statea la o sueta.

 Cu cine crezi?
 Cu o margareta,prietenie mare
 Intre ele s-a legat,au stat,au stat . . .
 Si au discutat, cu mare tandrete, 
 Veverita,margareta a curtat, 
 Si o urmatoare intalnire au planificat.
 Iar eu minunate poze am capturat.
 Si asa au devenit stele de cinema,

 In povestea mea, copacul,care parca,
 O rugaciune,Tie Doamne iti spune,
 Si veverita care pe margareta o curta.
 Asta e acum Doamne,viata mea.
 Si nu ma pliang de ea,iti multumesc 
 Doamne pentru tot ce am,
 Sunt mai bogata in suflet, 
 E drept,nu in buzunar,

 Ca atunci cand dupa ban,eu alergam
 Dar mai mare decat bogatia din suflet,
 Pe lume nimic nu e,doar ca noi nu realizam.
 Si mai mare valoare banului ii dam,
 Doamne iti multumesc,
 Ca m-ai ajutat sa accept 
 Si sa pretuiesc tot ce acum traiesc, 
 Caci armonia,pacea si belsugul tau,

 In inima mea domnesc,iar acum, 
 Colind imprejurarile,minunatiile,
 Creatiiei tale sa le gasesc,
 Imagini inedite sa capturez, 
 Si viata mai apoi,sa le dau in cuvinte,
 Cuvinte care abunda in minte,
 In versuri vreau sa le croiesc.
 Si cu ele sufletele oamenilor,

 Am speranta,ca am sa-le imbogatesc, 
 Cu imagini minunate, adevarate din natura luate,
 O farama,din bogatiile de Tine Doamne create.


 Author: Sorina Hasballa
 ©2019